EXCREȚIA

No Comments on EXCREȚIA

Excreția este procesul prin care are loc eliminarea substanțelor în exces sau toxice (produși ai metabolismului), compuși nefolositori sau compuși ajunși accidental în organism.

 

Cea mai mare parte a excreției se realizează prin intermediul sistemului excretor care este alcătuit din 2 rinichii și căi urinare.

 

Rinichii sunt situați în partea superioară a cavității abdominale, retroperitoneal de o parte și de alta a coloanei vertebrala lombare în dreptul arterei aorte.

 

Rinichii au un aspect de boabă de fasole și cântăresc aproximatic 300 de grame.Fiecare rinichii este învelit de o capsulă conjunctivă fibroasa la exterior.

În alcătuirea zonei interne a rinichiului (zona parenchimatică) se individualizează 2 zone: zona corticală (cortexul renal) dispusă la periferie și zona medulară, dispusă central.

Zona medulară este formată din 7-14 piramide renale (Malpighi) cu aspect triunghiular, acestea prezentând un vârf și o bază. De la baza piramidelor Malpighi pătrund în corticală mici expansiuni ale medularei, de formă piramidală, numite piramidele Ferrein, acestea sunt în număr de 300-500 pentru fiecare piramidă renală.

 

Căile urinare sunt:

-papile renale

-calice mari și mici

-pelvis renal (bazinet)

-2 uretere

-vezică urinară

-uretră

 

Nefronul este unitatea structurală și funcțională a rinichiului, la nivelul căruia are loc formarea urinei. Se estimează ca numărul nefronilor în cei 2 rinichii este de 2 milioane.

După dispunerea lor, nefronii pot fi:

  • Nefroni corticali sunt cei mai numeroși, reprezentând 85% dintre nefroni și sunt situați apropae în întregime în zona corticală, cu excepția ansei Henle care pătrunde în medulară.
  • Nefroni juxtamedulari reprezintă 15% dintre nefroni și sunt localizați la limita dintre zona corticală și cea medulară. Au rol important în procesul de concentrare al urinii.

 

Un nefron este alcătuit din 2 porțiuni:

 

Corpuscul renal Malpighi care la rândul său este format din glomerul renal și capsula Bowmann

Tub renal (urinar) format din: tub contort proximal (situat în corticală), ansa Henle și tubul contort distal.

Glomerulul sau Capsula Bowman se formează din capilarele arteriolele aferente care întră în capsula Bowmann, acestea se recapilarizeaza formând arteriola eferenta ce parăsește capsula.

Membrana filtrantă este alcătuită din endoteliu capilar, membrana bazală a capilarului și membrana capsulei Bowmann.

La contactul dintre arteriolă și tubul contort distal se formează aparatul juxtaglomerular cu rol în mecanismul de autoreglare al rinichiului.

 

Rinichii au și funcție endocrină, ei secretând o serie de substanțe cu rol de hormoni:

  1. Secreția de renină

Renina este o substanță inactivă care se activează la nivelul țesuturilor și formează angiotensina 1 care la rândul ei se transformă în angiotensină 2, acesta fiind cel mai puternic vasoconstrictor natural..

 

  1. Sereția de eritropoetină

Eritropoetina are rol în formarea elementelor figurate ale sângelui.

 

FORMAREA URINII

 

Urina se formeaza în 3 etape:

 

  1. Ultrafiltrarea glomerulară:

Are loc la nivelul corpuscului renal Malpighi; plasma sangvină din capilarele glomerului străbat membrana filtrantă și trece în tubii uriniferi. Astfel se formeaza urina primară care este de fapt o plasmă deproteinizată. În 24 de ore în cei 2 rinichii se produc circa 180 de litri de urină primară..

 

 

  1. Reabsorbția tubulară:

Este procesul prin care substanțele utile din urina primară trec din lumenul tubilor uriniferi în capilarele peritubulare.

Reabsorbția poate fi un proces pasiv atunci cand nu este necesită consum de energie pentru că se realizează în sensul gradientului de concentrație sau gradient electrochimic.

 

Reabsorbția pasivă este reabsorbția apei. 90% din apă se reabsoarbe la nivelul tubului contort primal (reabsorbție obligatorie)

-15% din apa se reabsoarbe la nivelul tubilor colectori, este o reabsorbție facultativă, controlată de hormunul antidiuretic ( ADH, vasopresină) care adaptează diureza la starea de hidratare.

-40% din apă se reabsoarbe în restul nefronului.

-1% din apă este eliminată prin urina finala

 

Reabsorbția activă (cu consum de energie) se reabsorb glucoza( în proporție de 100%) aminoacizi, proteine și marea majoritate a mineralelor și vitaminelor.

 

       3. Secreția tubulară:

Este procesul invers reabsorbției și constă în trecerea unor substanțe din vasele peritubulare în lumenul tubilor uriniferi.

Se poate realiza activ, atunci când se secretă H+ sau K+ sau pasiv.

Prin secreție tubulară este eliminat în tubii uriniferi și amoniacul NH3 de obicei acesta se grupează cu H și se elimină sub formă de NH4

 

În urma celor 3 procese rezultă urina finală care se elimină la exterior prin procesul de micțiune.

 

MICȚIUNEA

 

Urina este colectată de căile urinare intrarenale și ajunge în bazinet.Din pelvisul renal urina va ajunge în vezica urinară pe calea cele 2 uretere; urina circulă prin cele 2 uretere, datorită unor unde peristaltice.

Peristaltismul ureterelor este stimulat de catre SNV Parasimpatic și este inhibat de către SNV Simpatic.

 

Peretele vezicii urinare prezintă musculatură netedă în alcătuirea sa. La baza vezicii urinare se găsește un sfincter vezical intern format din mușchii netezi (sub controlul SNV) și un sfincter extern format din mușchi striați, sub controlul SN somatic. Astfel vezica urinară prezintă proprietatea numită plasticitate și are capacitatea de a acumula un volul destul de mare de urină ( până la 300-400 ml de urină) fără a se înregistra creșteri semnificative ale presiunii intravezicale, acesta rămânând constant în jurul valorii de 5-10 cm3 apă.

 

Când în vezica urinară se acumulează un volum mai mare de 300-400 ml de urină se înregistrază o creștere bruscă a presiunii intravezicale, fiind stimulați astfel baroreceptorii din peretele vezicii urinare.Aceștia vor trasmite impulsurile către centrii medulari ai micțiunii ( măduva sacrală S2-S4) și se declanșează nevoia conștientă de a micționa.Creșterile volumului de urină acumulată vor determina și creșteri ale presiunii intravezicale.

 

Micțiunea este un reflex coordonat medular dar asupra sa intervin și centrii nervoși din encefal, cu control voluntar. Dacă micțiunea este posibilă centrii ervoși medulari vor transmite pe calea nervilor pelvici impulsuri ce determină contracția musculaturii din peretele vezical și relaxarea sfincterului vezical intern. SNV somatic pe calea nervilor rușinoși relaxează sfincterul vezical extern și astfel are loc micțiunea ( procesul de eliminare a urinii)

 

Rata filtrării glomerulare:

Măsoară filtrarea glomerulară și are în medie valoarea de 125 ml de urină primară pe minut.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *