DIGESTIA ȘI ABSORBȚIA

No Comments on DIGESTIA ȘI ABSORBȚIA

Digestia  reprezintă  totalitatea fenomenelor mecanice, chimice şi fizice, care asigură transformarea, transportul şi absorbţia substanţelor alimentare și asimilarea lor de către organism.Prin digestie substanțele chimice complexe din alcătuirea alimentelor vor fi transformate în nutrimente. Nutrimentele sunt substanțe chimice cu moleculă simplă ce pot fi utilizate de către organism.

 

Prin procesul de absorbție nutrimentele străbat peretele tubului digestiv și ajung în circulația sangvină sau limfatică urmând a fi distribuite către celulele din organism.

 

DIGESTIA MECANICĂ

1.2. Masticația ( alimentele sunt mărunțite și amestecate cu salivă). În urma masticației rezulta bolul alimentar.

În urma masticației crește suprafața de contact a alimentelor cu sărurile digestive.

 

1.3 Deglutiția (bolul alimentar este împins din cavitatea bucală spre faringe, esofag și stomac).

 

Timpul deglutiției prezintă 3 timpi:

1.Etapa bucală (voluntară) – coincide cu propulsarea bolului alimentar spre rădăcina limbii. Mişcările contractile ale limbii asigură împingerea bolului spre rădăcina ei, care se ridică şi îl împinge în faringe.

2.Etapa faringiană (involuntară) – trecerea bolului prin faringe; epiglota coboară în jos şi închide laringele.

3.Etapa esofagiană (involuntară) – contracţia peristaltică esofagiană propulsează bolul spre stomac în 5-10 sec.

 

1.4. Stomacul prezintă următoarele tipuri de contracții:

 

  • Contracții tonice sau cele care asigură umplerea stomacului cu alimente;
  • Contracții de amestec asigură amestecarea alimentelor cu sucul gastric, rezultând chimul gastric;
  • Contracții peristaltice asigură evacuare  conținutului stomacal;

 

Chimul gastric este avacuat în mod fracționat spre duoden.

 

1.5 Intestinul subțire prezintă următoarele tipuri de contracții:

 

  • Contracții de amestec  amestecă conținutul cu sucurile de la nivelul intestinului subțire;
  • Contracții pendulare sunt mișcări ale părților mobile ale intestinului subțire;
  • Contracții peristaltice

 

1.6 Intestinul gros prezintă următoarele tipuri de contracții:

 

  • Contracții de amestec care vizează creșterea suprafeței de contact a mucoasei intestinului gros cu conținutul intestinal în vederea favorizării absorbției vitaminelor și a sărurilor minerale.

 

 

DIGESTIA CHIMICĂ

 

După natura substratului asupra căreia acționează enzimele, aceste pot fi: enzime proteolitice, glicolitice și lipolitice.

 

  • Cavitatea bucală

 

Secreţia salivară

Saliva este secretată de 3 perechi de glande salivare şi multiple glande exocrine mici localizate în mucoasa bucală.

1.Glandele parotide – de tip seros ( conţin multă ptialină);

2.Glandele submandibulare – de tip mist;

3.Glandele sublinguale – de tip mucos ( conţin mucină cu rol de lubrifiere).

  • Lichid incolor, opalescent;
  • Cantitatea 800-1500 ml;
  • pH – 6,0-7,4;

COMPOZIŢIA

  • Apă – 99,4%
  • Reziduu uscat – 0,6% din care:

sub.anorganice(0,2%): compuşi ai K+;Na+;Cl-; bicarbonaţi; fosfaţi.

sub. organice: (0,4%): mucină, proteine, enzime.

La nivelul cavității bucale acționează o singură enzimă glicolitică, care se numește amilază salivară ( ptialină). Aceasta acționează doar asupra amidonului preparat termic până la maltoză. Această enzimă se găsește în saliva.

-pregătirea alimentelor pentru digestie

-formarea bolului alimentar

-excreția unor substante toxice

-favorizează vorbirea

-acțiune antibactericidă ( prin lizozomi)

 

  •  În stomac, în sucul gastric se găsesc următoarele enzime:

Sucul gastric este secretat de glandele exocrine stomacale constituite din 3 tipuri de celule:

1.Celule mucoase (pe toată suprafaţa stomacului) – secretă mucină;

2.Celule parietale (predominant în glandele fundice) – secretă acid clorhidric (HCl);

3.Celule principale (în corpul stomacului) – secretă pepsinogen şi renina gastrică.

În regiunea antrală a stomacului se află glandele endocrine constituite din celulele G care secretă hormonul gastrina, celulele D care secretă somatostatina şi alte celule endocrine ce secretă serotonină, histamină.

pepsina (enzimă proteolitică) este secretată de gastrină.

lipaza gastrică (enzimă lipolitică) acționează doar la nivelul lipidelor emulsionate.

labfermentul este activ doar la sugari și are rolul de a coagula laptele.

gelatinaza scindează gelatina.

ROLUL HCL

  • Asigură aciditatea totală a sucului gastric;
  • Asigură activarea enzimelor digestive – trecerea pepsinogenului în pepsină;
  • Crează mediul optim de activitate a pepsinei;
  • Asigurară motilitatea tractului gastro-duodenal şi evacuarea chimului în duoden;
  • Denaturează proteinele,facilitând astfel scindarea şi absorbţia lor ulterioară;
  • Acţiune bactericidă.

 

  •  În intestin:

 

  • INTESTINUL SUBȚIRE:

 

ENZIME PROTEOLITICE

-tripsina;

-chemotripsina;

-carboxipeptidaza;

-elastaza.

 

ENZIME GLICOLITICE

-amilaza pancreatică.

 

ENZIME LIPOLITICE

-lipaza pancreatică (acționează doar asupra lipidelor emulsionate).

-lipaza intestinală.

 

ENZIME PROTEOLITICE

-oligopeptidaza.

 

BILA nu conține enzime digestive în schimb prin sărurile biliare este extrem de importantă pentru digestia și absorbția lipidelor.Sărurile biliare emulsionează lipidele neemulsionate pregătindu-le pe acestea pentru acțiunea enzimelor lipolitice.Sărurile biliare stimulează peristaltismul intestinal. 

Bila conține colesterol și pigmenți biliari (bilirubină și biliverdină) care sunt produși de metabolism rezultați din descompunerea hemoglobinei. Acesti pigmenți dau culoare materiilor fecale.

Sucul pancreatic și intestinal digeră doar lipidele emulsionate. Sucul intestil și pancreatic conține bicarbonat de sodiu neutralizează aciditatea chimului gastric

 

ABSORBȚIA

Cele mai intense procese de absorbție se desfășoară la nivelul intestinului subțire, dar și o serie de substanțe se obsorb la nivelul intestinului gros.

La nivelul cavității bucale se pot absorbi unele medicamente.

La nivelul stomacului se absorb unele medicament, alcoolul.

 

ABSORBȚIA INTESTINALĂ

 

Procesele prin care se realizează absorbția pot fi:

 

  1. Pasive care nu consumă energie ( difuziunea sau osmoza);
  2. Active care necesită consum de energie;
  3. Vezicule de pinocitoză.

 

Adaptările ale mucoasei intestinale care favorizează absorbția intestinală:

 

  1. Mucoasa intestinala prezintă numeroase pliuri;
  2. Prezența valvulelor conivente și vilozităților intestinale;
  3. Vilozitățile intestinale au o vascularizație foarte bogată;
  4. Microvilii măresc suprafața intestinală de absorbție;
  5. Enterocitele prezinta la polul apical microvili;
  6. Epiteliul intestinal este unistratificat;
  7. Mișcările de contracție ale vilozităților intestinale.

 

  • ABSORBȚIA PROTEINELOR

Proteinele se absorb sub formă de aminoacizi la nivelul intestinului subțire. Aminoacizii rezultați în urma digestiei chimice se absorb de cele mai multe ori activ folosind un transportor comun cu Na+.

La nou-născuți proteinele( anticorpii) din laptele matern(colostru) se absorb prin vezicule de pinocitoză (nedigerate).

 

  • ABSORBȚIA GLUCIDELOR

Glucidele se absorb de cele mai multe ori sub formă de monozaharide la nivelul intestinului subțire.

Pentozele (riboza) de absorabe pasiv iar hexozele (glucoza) activ.

 

  • ABSORBȚIA LIPIDELOR

Glicerolul se poate absorbi pasiv prin difuziune.

Picături mici de lipide rămase nedigerate pot fi absorbite prin vezicule de pinocitoză.

Acizii grași care au un număr mic de atomi de carbon se absorb în circulația sangvină. Pe de altă parte acizii grași care au un număr mare de atomi de carbon se vor absorbi după ce formează cu sărurile biliare niște micelii hidrosolubile numite chilomicroni.

Acizii grași ajung în circulația limfatică.

 

  • ABSORBȚIA VITAMINELOR

Vitaminele hidrosolubile (B1, B2, B6 și B12 ) se absorb activ.

Vitaminele liposolubile ( A, D, K , E ) se absorb cu ajutorul sărurilor biliare prin chilomicroni, pasiv, în circulația limfatică.

 

  • ABSORBȚIA SĂRURILOR MINERALE

Na+ se absoarbe activ în intestinul subțire și gros, absorbția Na+ atrăgând după sine și absorbția Cl.

Ca2+ se poate absorbi activ în duoden (condiționat de vitamina D) și pasiv în jejun și ileon.

Fe2+ se absoarbe activ în intestinul subțire la nivelul jujunului și ileonului, absorbția Fe2+ fiind condiționată de vitamina C.

 

Nutrimentele ( cu excepția acizilor grași cu număr mare de atomi de carbon), vitaminele hidrosolubile și sărurile minerale ajung în circulația sangvină !

Nutrimentele ( acizii grași cu număr mare de atomi de carbon) și vitaminele liposolubile ajung în circulația limfatică !

 

 

FIZIOLOGIA INTESTINULUI GROS

La nivelul intestinului gros au loc următoarele procese:

 

  1. Activitatea secretorie. Secretia de mucus care va intra în alcătuirea materiilor fecale, asigurând înnaintarea acestora pe traseul intestinului gros;
  2. Activitatea motorie. O serie de contracții care măresc suprafața de contracție dintre conținutul intestinal și mucoasa intestinului gros, precum și contracții care asigură înaintarea conținutului intestinal;
  3. Absorbția apei și a anumitor minerale (Na+);
  4. Procese de fermentație care se produc în prima jumătatea a intestinului gros sub acțiunea florei aerobe.Prin procesul de fermentație o serie de polizaharide nedigerabile ( organismul uman nu are enzime pentru a digera celuloza) se vor transforma în compuși chimici, cum ar fi acidul lactic. Flora aerobă produce o serie de vitamine. De exemplu vitamina K (antihemoragică)
  5. Procese de putrefacție care se produc în cea de-a doua jumătatea a intestinului gros sub acțiunea florei anaerobe. Prin putrefacție proteinele nedigerate vor suferi reacții de dezaminare și decarboxilare rezultând o serie de compuși cum ar fi indolul sau scatolul care dau mirosul caracteristic materiilor fecale.
  6. Defecația este procesul prin care materiile fecale sunt eliminate la exterior. Defecația este un act reflex coordonat de centrii medulari ai defecației, scoarța cerebrală fiind implicată în controlul voluntar al defecației.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *