EXCRETIA LA ANIMALE

No Comments on EXCRETIA LA ANIMALE

La animale, excreția se realizează prin structure specializate: rinichi și căi nespecializate, extrarenale: tegument, producții tegumentare, glande sudoripare, tubul digestiv, bronhii și plămâni.

 

Sistemul excretor este alcătuit din:

-2 rinichi;

-căi urinare intrarenale: calice mici, calice mari, pelvis renal (bazinet);

-căi urinare extrarenale: uretere, vezică urinară și uretră.

 

  • RINICHII

-sunt organe pereche, situate retroperitoneal de o parte și de alta a coloanei vertebrale lombare în lojele renale;

-fiecare  rinichi conține aproximativ 1 milion de nefroni.

Prezintă 2 zone:

  1. Zona corticală formată din glomeruli, tubi uriniferi și vase de sânge.
  2. Zona medulară alcătuită din 8-15 piramide renale sau Malpighi.

 

Fiecare piramidă renală este orientate cu baza spre periferie, vârful constituind papila renală. Papilele renale se deschid în calicele mici care se unesc, formând calicele mari. Calicele mari se deschid în pelvisul renal (bazinet), acesta se continuă cu ureterul.

 

Rinichii conțin unități morfofuncționale numite nefroni.

 

Nefronul este alcătuit dintr-o capsulă glomerulară ( Bowmann), tub contort proximal, ansa Henle ( cu o porțiune descendentă și una ascendentă și un tub contort distal. 

 

-glomerul renal+capsula Bowmann= corpuscul renal Malpighi

-tub contort proximal+ ansa Henle+tub contort distal= tubi uriniferi.

  1. Capsula glomerulară (Bowmann):

-este situată în cortexul renal;

-ea înconjoară capilarele glomerulare cu care formează carpusculul renal.

 

  1. Tubul urinifer are următoarele porțiuni:

tub contort proximal situate în cortexul renal;

ansa Henle colectează fluidul din tubul contort proximal, pe care îl transportă în zona medulară prin intermediul porțiunii descendente și înapoi în zona corticală prin porțiunea ascendentă;

tub contort distal este ultimul segment al nefronului. Acesta se descarcă în tubul colector care drenează tubulii mai multor nefroni.

 

Tubul colector străbate piramida renală și conduce lichidul ( urina ) în calicile mici. Urina trece înapoi în calicile mari, de aici în pelvisul renal și în final se varsă în vezica urinară prin uretere. NU face parte din structura nefronului.

 

La nivelul nefronilor se formează urina. Aceasta ajunge prin tubii colectori în papilele renale, umple calicile și bazinetul iar prin contracția acestora este eliminate în uretere. Din uretere, urina ajunge în vezica urinară, unde este depozitată.

 

Micțiunea reprezintă totalitatea proceselor de aliminare a urinii din vezica urinară. Micțiunea este un act reflex, declanșat de distensia vezicii, care are proprietatea de plasticitate.

 

CĂILE URINARE

 

Calicele renale sunt formațiuni membranoase tubulare care se inseră pe papilele renale.

-calicele mici ( în număr de 9-14 per rinichi) confluează, alcătuind 3 calice mari;

-pelvisul renal rezultă din unirea celor 3 calice mari. Prezintă 2 porțiuni: intrarenală și extrarenală.

-ureterele sunt organe tubulare care fac legătura între bazinet și vezica urinară.

-vezica urinară este un organ cavitar, în care se acumulează urina.

 

Urina se formează în 3 etape:

 

  1. Ultrafiltrarea glomerulară  se realizează la nivelul capsulei Bowmann. În urma acestui proces rezultă urina primară care are compoziție identică cu cea a plasmei sangvine deproteinizate.
  2. Secreția tubulară este procesul prin care o serie de substanțe trec din capilarele peritubulare în interiorul tubilor uriniferi.
  3. Reabsorbția prin care o serie de substanțe trec din tubii uriniferi în capilare.

 

În urma celor 3 procese se formează urina finală.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *