ANALIZATORUL VIZUAL

No Comments on ANALIZATORUL VIZUAL

Analizatorul vizual este extrem de important furnizând 90% din informațiile pe care organismul le are despre mediul înconjurător. Acesta este implicat în perceperea formei, dimensiunii, culorii, luminozității dar a și obiectelor cu care omul intră în contact.De asemenea acesta este implicat și în menținerea echilibrului și în orientarea în spațiu.

 

Morfologie și structură globului ocular:

Ochiul este format din 3 tunici concentrice:

 

Tunica externă este formată din: sclerotică și cornee.

  • Screlotica este formată din țesut conjunctiv fibros, este rezistentă, albă sidefie, opacă, protejează globul ocular și îi dă forma aproape sferică.

-posterior sclerotica este perforată de fibrele nervului optic care părăsesc globul ocular și de vasele de sânge care intră în globul ocular;

-pe sclerotică se inseră mușchii extrinseci ai globului ocular.

 

  • Corneea este situată anterior de screlotică, este subțire, transparentă și avasculară.

 

Tunica medie este formată din: coridă, corp ciliar și iris.

  • Coroida este porțiunea posterioară a tunici medii, foarte vascularizată.

 

  • Corpul ciliar este situat anterior de coroidă, fiind separată de aceasta prin ora serrata.

-este format din mușchiul ciliar și procesele ciliare;

-mușchiul ciliar este format din fibre musculare netede circulare și radiare cu inervație vegetativă si are rol în procesul de acomodare;

-fibrele circulare sunt inervate de parasimpatic iar cele radiare de simpatic;

MIDRIAZĂ– vedere pe timp de noapte (SCOTOPICĂ),  stimulare SNV Simpatic ( coordoneaza vederea la distanță).

MIOZĂ-vederea pe timp de zi (FOTOPICĂ), stimulare SNV Parasimpatic (coordonează vederea de aprope).

CECITATE VIZUALA– pierderea vederii.

procesele ciliare sunt niște ghemuri de capilare care secretă umoarea apoasă, cu rol nutritiv pentru cristalin și cornee;

-fibrele ligamentului suspensor al cristalinului (zonula Zinn)  se prind de procesele ciliare.

 

  • Irisul formează partea anterioară a tunicii medii, situat între cornee și cristalin, iar posterior se continuă cu corpul ciliar.

-de o parte și de alta a irisului sunt dispuse camera anaterioară a hlobului ocular (între cornee și iris) și camera posterioară (între iris și cristalin);

-irisul prezintă central un orificiu numit pupila, care reglează cantitatea de luminină ce intră în globul ocular.

 

Tunica internă este reprezentată de RETINĂ care reprezintă SEGMENTUL RECEPTOR al analizatorului vizual.

Este reprezentată de celulele cu con și bastonaș din structura retinei.

 

Celulele cu bastonaș sunt în număr de aproximativ 125 milioane. Acestea sunt mai sensibile la lumină decât celulele cu con și conțin un pigment numit RODOPSINĂ și sunt responsabile de vederea nocturnă și crepusculară.

 

Celule cu con sunt în număr de 5-7 milioane și conțin un pigment numit IODOPSINĂ  și sunt responsabile pentru vederea diurnă(de zi)  și cromatică (colorată).

 

Distribuția celulelor cu con și bastonaș din retină:

 

  • PATA GALBENĂ (macula lutea), are formă ovală, prezintă în centru o depresiune numită foveea centralis .
  • FOVEEA CENTRALIS este zona în care se găsesc numai celule cu con. Este zona cu acuitate vizuală maximă.
  • PATA OARBĂ situată medial și inferior de pata galbenă, aceasta fiind locul prin care fibrele nervului optic părăsesc globul ocular. Nu conține nici un fel de elemente fototreceptoare.
  • ÎN RESTUL RETINEI predomină celulele cu bastonaș.

 

Retina este alcătuită din 10 straturi de celule iar cele mai importante fiind:

stratul celulelor receptoare cu con și bastonaș;

stratul neuronilor bipolari vor constitui neuronii de ordinul I ai căii optice. Dendritele fac sinapsă cu celulele cu con și bastonaș. Fiecare celulă cu con din foveeea centralis face sinapsă cu un singur neuron bipolar, iar acesta cu o singură celulă ganglionară/neuroni multipolari; 

stratul neuronilor multipolari/celule ganglionare constituie neuronii de ordinul al II-lea ai căi optice. Axonii neuronilor multipolari converg și formează nervul optic.

 

  • SEGMENTUL DE CONDUCERE

 

Prezintă 3 tipuri de neuroni:

 

Primul neuron: NEURONII BIPOLARI din retină.

Al doileu neuron: NEURONII MULTIPOLARI din retină.

Al treilea neuron se găsește în corpii geniculați leterali din metatalamus.

 

La nivelul retinei apar fenomene de convergență:

 

 

În fovea centralis nu apar fenomene de convergență.

 

Fiecare dintre cei 2 nervi optici au o latură nazală și una temporală. La nivelul chiasmei optice doar FIBRELE NAZALE SI ÎNCRUCIȘEAZĂ !!!!!

 

  • SEGMENTUL CENTRAL

 

Se găsește la nivelul scoarței cerebrale în lobul occipital, de o parte și de alta a scinzurii calcarine. La nivelul scoarței cerebrale există o arie optică primară și una secundară.

 

 

FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VIZUAL

Ochiul percepe undele luminoase între 390-770 nm.

 

Mediile refringente (transparente) ale globului ocular sunt:

cornee;

umoare apoasă este secretată de procesele ciliare în camera posterioară. Trece prin pupilă în camera anterioară de unde va fi absorbită în sistemul venos al globului ocular. Are compoziție asemănătoare cu cea a lichidului cerefalorahidian.

umoare sticloasă/ corp vitros este o sustanță gelatinoasă, situată între cristalin și retină;

cristalinul are forma unei lentile biconvexe, situat în spatele irisului, anterior de corpul vitros. Este incolor, transparent și învelit de o capsulă rezintentă numită cristaloidă.

 

La trecerea prin globul ocular razele luminoase suferă o triplă refracție: la nivelul corneei si la nivelul cristalinului.Ca urmare a triplei refracții imaginile care se formează pe retină sunt redure, reale și răsturnate.

 

Pentru a vedea clar diferite obiecte la nivelul globului ocular se petrec simultan mai multe fenomene:

 

  • Îndreptarea globilor oculari înspre obiectul pe care vrem sa-l vedem:

 

Zona care este văzută cu un singur ochi poartă denumirea de câmp monocular.

Zona unde se suprapun câmpurile monoculare ale celor 2 ochii se numeste câmp binocular, în această zonă obiectele pot fi vazute cel mai bine.

Acest tip de mișcări ale globilor oculari și ale capului înspre obiectul de observat permit și aprecierea distanței față de acel obiect.

 

  • Adaptarea la intensitate luminii se face prin 2 mecanisme:

 

a) Reacția pupilară. Pupila se dilată la întuneric și se micșorează în lumină puternică, astfel pupila controlează cantitatea de lumină care pătrunde în globul ocular.

b) Adaptarea de la lumină la întuneric și de la întuneric la lumină.

  • LUMINA:

Lumina descompune pigmenții vizuali, astfel încât atunci când se trece de la lumină la întuneric este necesar un timp pentru ca în retină sa se resintetizeze pigmenții vizuali. Această adaptare durează aproximativ 30-40 de minute.

  • ÎNTUNERIC:

La întuneric pigmenții vizuali nu sunt descompuși astfel încât atunci când se pătrunde la lumină aceștia sunt deja sintetizați. Această adaptar de la întuneric la lumină  durează 3-4 minute.

 

  • ADAPTAREA LA DISTANȚĂ:

 

Reprezintă totalitatea transformărilor care apar pentru a fi percepute clar obiectele situate la o distanță mai mică de 6 m. față de globul ocular.

 

Punctul proxim este punctul în care se atinge capacitatea maximă de bombare a cristalinului și este cel mai apropiat punct de globul ocular unde imaginile pot fi percepute clar. Obiectele mai apropae de globul ocular față de punctul proxim nu pot fi percepute clar pentru că cristalinul nu se mai bombează. Variază cu vârsta și crește adată cu aceasta pentru că acesta își pierde din elasticitate.

 

Punctul remotum se găsește la aproximativ 6 m. față de globul ocular și reprezintă cel mai apropiat punct de globul ocular unde obiectele pot fi văzute clar, fără efort adaptativ.

 

Între punctul remotum și punctul proxim pe măsură ce un obiect se apropie de globul ocular cristalinul se bombează pentru a vedea acel obiect clar.

 

În situația inversă când obiectul se îndepărtează de la punctul proxim spre punctul remotum cristalinul se aplatizează pentru a vedea acel obiect clar.

 

VEDEREA CROMATICĂ (COLORATĂ):

 

TEORIA TRICROMATICĂ AL LUI Young–Helmholtz

 

Conform acestei teorii există 3 tipuri de celulele cu con:

 

Celule cu con care recepționează culorile: ROȘU, ALBASTRU ȘI VERDE.

 

Prin combinarea informațiilor de la cele 3 tipuri de celule cu con se obțin culorile complexe ale obiectelor.

 

Culoarea ALB se obține prin stimulatea simultană a celor 3 tipuri de celule cu con.

 

Culoarea NEAGRĂ se obține atunci când cele 3 tipuri de celule cu con nu sunt stimulate.

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *