APĂRAREA ORGANISMULUI

No Comments on APĂRAREA ORGANISMULUI

 

Apărare nespecifică se realizează prin piele, mucoase și prin fagocitoză.

Apărarea specifică (imunitatea) se face prin secreție de anticorpi. Se îndreaptă împotriva unor anumiți agenți patogeni.

Imunitatea este reacția de răspuns a organismului la acțiunea unui agent patogen (antigen).

Antigenul este orice microorganism sau particulă proteică capabilă să provoace un răspuns imunitar din partea organsmului.

Anticorpul este o proteină plasmatică  secretată de către globulele albe din organism pentru a lupta cu antigenul.

Între antigent și anticorp exista o relație de înaltă specificitate.

antigen-anticorp

 

TIPURI DE IMUNITATE

IMUNITATEA NATURALĂ

Imunitatea înnăscută. Este comună tuturor indivizilor, se transmite ereditar și durează toată viața.

Imunitatea dobândită este individuală, obținută pasiv (prin lapte matern) sau activ ( în urma unor boli) și are o durată lungă.

IMUNITATEA ARTIFICIALĂ

Imunitatea activă se realizează prin vaccinare ( introducerea în organism a unor agenți patogeni atenuați sau omorâți) determinând producerea de anticorpi specifici durând între 1-7 ani, necesitând repetarea vaccinării.

Imunitatea pasivă se obține prin administrarea de seruri care conțin anticorpi gata formați cu o durată scurtă de 2-3 săptămâni.

 

SISTEMUL LIMFATIC

Limfa este lichidul care circulă prin sistemul limfatic, acesta făcând parte din mediul intern al organismului, care în final ajunge în circulația venoasă.

Sistemul limfatic se deosebește de sistemul circulator prin două caracteristici:

– este adaptat la funcția de drenare a țesuturilor;

-pereții vaselor limfatice sunt mai subțiri.

sistemul limfatic

Prin confluența capilarelor limfatice iau naștere vasele limfatice acestea sunt prevăzute la interior cu valve semilunare care facilitează circulația limfei.Pe traseul vaselor limfatice se găsesc ganglionii limfatici. Aceștia realizează mai multe funcții: produc limfocite și monocite, anticorpi, au rol în circulația limfei, au rol de barieră în răspândirea infecțiilor

ganglion linfatico

Limfa colectată după ce a străbătut structurile specifice circulă spre trunchiurile limfatice mari, aceste trunchiuri ajung în final la cele două colectoare limfatice mari: canalul toracic și vena limfatică dreaptă.

 

Canalul limfatic

– este cel mai mare canal limfatic;

-are o lungime de 25-30 cm;

-strânge limfa din jumătatea inferioară și din pătrimea superioară stângă a corpului.

 

Vena limfatică dreaptă

-are o lungime de 1-2 cm.;

-colectează limfa din pătrimea superioară dreaptă a corpului.

 

Copoziția limfei la început este asemănătoare cu cea a lichidului interstițial și cu cea a plasmei , însă după trecerea prin ganglionii limfatici, limfa se îmbogățește cu elemente celulare și cu proteine.

Splina

splina

Este localizată în loja splenic, cuprinsă între colonul transvers și mușchiul diafragm, la stânga lojei gastrice. Este un organ abdominal, nepereche, care aparține sistemul circulator.Are o culoare brun-roșcată și o greutate de 180-200g.

 

Aceasta prezintă următoarele roluri:

-este un organ de depozit sangvin (200-300g de sânge) pe care îl eliberează în circulație la nevoie (hemeoragie, efort fizic);

-la adult produce unele tipuri de limfocite iar în viața embrionară produce și hematii;

-reprezintă locul unde sunt degradate ” globulele roșii”;

-are rol în metabolismul Fe2+ ( eliberează Fe din hemoglobina hematiilor distruse).

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *