CELULA EUCARIOTĂ

No Comments on CELULA EUCARIOTĂ

Celula eucariotă ( eu= adevărat, corion=nucleu ). Sunt celule care au nucleu, materialul genetic fiind în interiorul acestuia, acestea fiind caracteristice majorității organismelor vii.

 

celula

ALCĂTUIREA CELULEI EUCARIOTE. ASPECTE GENERALE:

-peretele celular lipsește în cazul celulelor animale, la plante are ca substanță caracteristică celuloza iar la fungi (ciuperci) chitina;

-membrana celulară este o componentă obligatorie a tuturor celulelor;

-citoplasma celulelor eucariote prezintă citocurenți și citoscheleți;

-citoplasma prezintă 2 componente : o citoplasmă fundamentală care mai poartă denumirea și de hialoplasmă ( partea nestructurată) și o citoplasmă structurată care este reprezentată de organitele citoplasmatice (celulare);

-organitele citoplasmatice sunt componente celulare delimitate la exterior de o membrană simplă sau dublă și care joacă rol metabolic în viața unei celule;

-organitele citoplasmatice pot fi comune atunci cand se întâlnesc în toate tipurile de celule sau caracteristice/specifice atunci când sunt prezente doar în unele tipuri de celule;

-nucleul conține materialul genetic.

 

PERETELE CELULAR

 

1.Compoziția chimică

polizaharide (glucide): celuloză, chitină, hemiceluloză etc.;

lipide: lignină, suberină, ceruri;

proteine;

substanțe minerale, ioni.

 

2.Ultrastructura peretelui celular

Structura se referă la formațiunile care pot fi observate la microscopul optic, iar ultrastructura se referă la formațiunile care pot fi observate cu ajutorul microscopului electronic.

Ultrastructura peretelui celular prezintă polizaharide care formează o rețea de fibre, ochiurile acestei rețele fiind umplute cu matricea peptică.

 

Tipuri de pereți celulari:

În viața unei celule vegetale se deosebesc două tipuri de perete celular: primar și secundar.

Peretele primar se întâlnește la celulele nou formate și este moale, subțire și flexibil. Pe măsură ce celula înaintează în vârstă peretele celular acumuleaza diferite substanțe ( lignină, suberină, săruri minerale) și formează peretele celular secundar, caracterisitc celulelor adulte , acesta fiind dur și rigid.

 

Lamela mediană.Plasmodesme

Între celulele vecine ale unui țesut se găsește lamela mediană. Aceasta este o formațiune care realizează comunicarea dintre celulele unui țesut.

La nivelul peretelui celular se găsesc niște pori, discontinuități numiți punctuațiuni.

Prin punctuațiuni trec cordoane de citoplasmă dintr-o celulă în alta, aceste cordoane de citoplasmă numindu-se plasmodesme.

Plasmodesmele permit realizarea schimburilor dintre celulele vecine.

plasmodesme

 

MEMBRANA CELULARĂ

 

1.Ultrastructura membranei celulare.

Membrana celulară/ plasmatică sau plasmalema este alcătuită conform „mozaicului fluid”.

Membrana celulară prezintă două componente: un bistratul fosfolipididic ce prezintă un pol hidrofil la exterior și un pol hidrofob la interior între cei doi poli fiind miezul hidrofob.

Proteinele fie sunt înglobate în membrana lipidică și astfel poartă denumirea de proteine intrinseci ( transmembranare sau integrate) fie sunt asociate suprafeței acesteia și astfel se numesc proteine extrinseci sau periferice.

membrana celulara

 

 

Rolul proteinelor din membrana celulară:

 -proteinele canal formează canale prin care circulă ioni;

-proteine receptori, recepționează informații din interiorul sau exteriorul celulei;

-proteine cu rol de susținere.

 

Rolul membranei celulare:

 -funcția informațională, are rolul de a recepționa informații;

-permeabilitatea selectivă, permite trecerea doar a anumitor substanțe.

 

Schimburile între celule și mediul înconjurător.

Se realizează la nivelul membranei celulare prin 2 procese:

 

I.Permeațiamembrana celulară este traversată de ioni și molecule.

 

TRANSPORT PASIV- nu consumă energie (ATP).

În cazul transportului pasiv substanța este transportată în sensul gradientului de concentrație nefiind necesar consumul de energie.

DIFUZIA este procesul prin care moleculele de solvit trec dintr-o soluție mai concentrată într-o soluție mai diluată atunci când sunt separate de o membrană semipermeabilă.

OSMOZA este procesul prin care solventul trece dintr-o soluție mai diluată într-o soluție mai concentrată atunci cand acestea sunt separate de o membrană semipermeabilă. Aceasta apare atunci când membrana semipermeabilă nu permite trecerea moleculelor de solvit.

TRANSPORT ACTIV- consumă energie (ATP).

În cazul transportului activ substanța este transportată în sens invers gradientului de concentrație(împotriva gradientului de concentrație), procesul consumând energie. Folosesc proteine cărăus.

 

transport pasiv

 

II.Citoza– membrana celulară este traversată de macromolecule.

În cazul citozei moleculele care traversează membrana celulară au dimensiuni foarte mari pentru transportul lor, fiind necesar formarea unor vezicule la nivelul membranei celulare.

Citoza cuprinde doua procese:

1.Exocitoză atunci cand prin acest proces sunt scoase din celulă substanțe;

exocitoza

 

2.Endocitoză atunci când pătrund substanțe în celulă. Aceasta cuprinde două procese:

2.1 Fagocitoza atunci cand pătrund particule solide în celulă;

2.2 Pinocitoza atunci când pătrund picături de lichide în celulă.

Endocitoza

 

 

 

CITOPLASMA

-umple la interior celula;

-este formată din hialoplasmă și organite celulare;

-prezintă citocurenți ( miscări alea citoplasmei în interiorul celulei);

-prezintă citoschelet, acesta este format dintr-o rețea de microfilamente proteice și are rolul de a susține citoplasma precum și transportul unor substanțe prin celula;

-citoplasma prezintă două stări: o stare lichidă (sol) și o stare vâscoasă ( gel);

-cele două stări sunt reversibile între ele, stare de sol fiind caracteristică celulelor cu activitatea metabolică intensă.

NUCLEUL 

nucleul

Este cel mai important organit al unei celule,acesta are rolul de a coordona activitatea celulei, inclusiv diviziunea celulară.

Privit la microscopul optic, nucleul apare sub forma unui corpuscul refringent, decât citosulul în care este înglobat.

Există întotdeauna un raport constant între volumul nucleului și cel al citoplasmei, acest raport fiind de 2/3.

Dimensiunile nucleilor sunt mai adesea de ordinul micronilor (10-40 um)

Forma sferică este cea mai frecventă și caracteristică celulelor tinere iar la celulele cu activitate metabolică intensă, nucleul este deseori lobat.

Ultrastructura

-la microscopul electronic sunt evidențiate componentele nucleului: învelișul, carioplasma(nucleoplasma), crononemata și nucleolul.

1.Învelișul

 -nucleul interfazic și profazic este delimitat de un înveliș bimembranar;

-din unirea acestora rezultă niște deschideri numite pori nucleari;

-la nivelul porilor se face schimburi interne de substanțe între carioplasmă și citosol;

-membrana externă a învelișului nuclear este de tip rugos ( prezintă atașați ribozomi);

-învelișul nuclear separă de spațiul celular compartimentul nuclear;

-învelișul nuclear reprezintă unul dintre cele mai importante caractere discriminatorii dintre procariote și eucariote.

2.Cromonemata

 este formată din molecule de tip ADN și proteine bazice numite histone;

-molecula de ADN interacționează specific cu proteinele histone, formând împreună fibre de cromatină;

-cromonemata reprezintă substratul de material al cromozomilor sau forma sub care apar cromozomii interfazici .

3.Cromatina

Conține : ADN, ARN, proteine histonice și nonhistonice, picături mici de lipide dar și ioni de Ca2+ și Mg2+ .

-în timpul interfazei cromatina este dispersată în nucleu;

-în timpul diviziunii celulare cromatina se condensează și formează cromozomii, formațiuni vizibile la microscopul optic;

-cromozomii sunt vizibili doar în timpul diviziunii celulare și au aspect și număr caracteristic pentru fiecare specie în parte;

-există 46 de cromozomi la om.

4.Nucleolul

-majoritatea nucleilor au 1-2 nucleoli;

-sunt structuri rotunde;

-au rol în sinteza ribozomilor.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *